Amintiri din trecut - Partea 1

     Partea 1

    
    Acum mulți ani în urmă, înainte de 1989, exista în mentalul colectiv o idee, practic o mentalitate, cum că a fi de la țară este ceva care nu îți face cinste. Expresiile ”ești țăran!” sau ”nu fi de la țară!” erau folosite în cazul comportamentelor inadecvate sau necivilizate.

În zilele noastre a apărut o nouă idee în mentalul colectiv, și anume, pentru comportament inadecvat sau de-a dreptul mitocănesc, se spune: ”ești vasluian!”.

Episodul absolut barbar cu violatorii de la Vaslui și-a pus amprenta aproape definitiv pe Vaslui. Asta pe lângă sărăcia în care sunt ținuți oamenii de către PSD-ul lui Buzatu & nevasta & fiul senator, alcoolismul rezultat din sărăcie și gradul nepermis de înapoiere.

Habar n-am dacă este meritată sau nu această amprentă. Până de curând aș fi spus (și chiar am spus) că e nemeritată. Acum însă, după ce de curând am trăit niște întâmplări neplăcute cu ocazia întâlnirii cu foștii colegi la Vaslui, tind să cred că nimic nu este nemeritat.

Există în concepția unora dintre foștii mei colegi de liceu de la Vaslui, convingerea absolut imbecilă, cum că cineva trebuie interogat, obligat, forțat, să facă sau să spună ceva ce nu vrea. Adică ceva de genul: nu vrei să spui? Eeee, te forțăm, te obligăm, că doar nu e după cum vrei tu! 

Cu ce drept vii tu, mă, fost coleg vasluian, să mă agresezi cu ostilitatea ta, cu pretenții care valorează fix doi bani găuriți, de ce crezi că ai voie să mă ataci verbal și să te superi pe mine (asta este priceless :))) )? 
Îți datorez eu ție ceva? Absolut nimic! Și atunci? Ia marș tu înapoi în grota de unde ai ieșit!

Includ aici pe cea care a avut tupeul să vină pe pagina mea de facebook pentru a-l susține pe Ponta/PSD. Eu am dreptul la o opinie politică diferită de a ta, de ce nu pricepi? Cât de limitat să fii ca să îmi faci tu mie observație că nu sunt comunistoidă la fel ca tine?!
Dacă faci asta trebuie să-ți asumi și consecințele. 
Iar dacă alegi să mă bârfești împreună cu alte invidioase, asta mă amuză. 

Pentru cea care a spus că ”m-am ajuns” trebuie să specific, în primul rând, că e cam țățesc, iar în al doilea rând, că nu e corect semantic. Nu ai cum să te ajungi pe tine însuți/însăți. Nu este posibil, tu fiind mereu cu tine. 
Însă este corect să spun te-am ajuns. Sau, și mai corect, de fapt realitatea, este că te-am depășit. Iar asta s-a întâmplat deja demult. 
Acesta fiind și motivul răutăților pe bandă rulantă care s-au rostogolit spre mine în seara aceea.

Comportamentul acesta complet inadecvat timpurilor în care trăim, este comportament mitocănesc, sau mai pe scurt: tipic vasluian!

Persoanele respective îmi datorează scuze. Dar nu o vor face, pentru simplul motiv că sunt vasluieni. În comportament.