Interclasarea

    Partea 2    Acum mai mulți ani în urmă, eram elevă la un liceu din Vaslui, într-o clasă care nu-mi plăcea deloc. Colectivul era format din copii agresivi, aroganți, foarte gălăgioși, spre zornăitori, care se credeau superiori și alte imbecilități de genul ăsta. Simțeam o incompatibilitate atât de cruntă încât uneori îmi venea să mă ridic din bancă și să plec pur și simplu. Doar că nu puteam să fac asta ... Am rugat-o pe mama mea timp de 2 ani, plângând și implorând-o, să mă mute în altă clasă, cu oameni normali, spunându-i că nu am cum să mă integrez vreodată în acel colectiv, că sunt persecutată de către profesori, că simt o tristețe aproape dureroasă când sunt în clasă. Nimic nu a convins-o. Pe vremea aceea traumele copiilor nu prea erau luate în seamă, deși mama mea era profesoară. Cât despre profesori, ea spunea că sunt doar exigenți. În fine, după vreo 2 ani m-am obișnuit să fiu un fel de outsider. Și așa nu sunt eu prea exuberantă ci mai degrabă genul low profile

     Partea 1          Acum mulți ani în urmă, înainte de 1989, exista în mentalul colectiv o idee, practic o mentalitate, cum că a fi de la țară este ceva care nu îți face cinste. Expresiile ”ești țăran!” sau ”nu fi de la țară!” erau folosite în cazul comportamentelor inadecvate sau necivilizate. În zilele noastre a apărut o nouă idee în mentalul colectiv, și anume, pentru comportament inadecvat sau de-a dreptul mitocănesc, se spune: ”ești vasluian !”. Episodul absolut barbar cu violatorii de la Vaslui și-a pus amprenta aproape definitiv pe Vaslui. Asta pe lângă sărăcia în care sunt ținuți oamenii de către PSD-ul lui Buzatu & nevasta & fiul senator, alcoolismul rezultat din sărăcie și gradul nepermis de înapoiere. Habar n-am dacă este meritată sau nu această amprentă. Până de curând aș fi spus (și chiar am spus) că e nemeritată. Acum însă, după ce de curând am trăit niște întâmplări neplăcute cu ocazia întâlnirii cu foștii colegi la Vaslui, tind să cred că nimi